Apa alcalină ionizată și pietrele la rinichi

Apa alcalină ionizată și pietrele la rinichi

Mai multe persoane care consumă apă alcalină ionizată m-au întrebat ce este cu depunerile albicioase de pe sticlele sau paharele de băut. Iată despre ce e vorba.
Majoritatea proteinelor din alimente sunt combinații de sulf și fosfor. Atunci când proteina este metabolizată, rezultă acid sulfuric și acid fosforic, acizi care trebuie neutralizați de organism înainte de a fi eliminați în siguranță prin rinichi. Neutralizarea acizilor se face prin cuplarea acestora cu săruri alcaline. Majoritatea cerealelor conțin de asemenea sulf și fosfor, rezultând prin metabolizare acid sulfuric și fosforic.
Un calcul urinar sau o piatră la rinichi reprezintă un depozit mineral dur alcătuit din fosfați (săruri ale acidului fosforic), urați (săruri ale acidului uric), etc. O sare a acidului fosforic conține o anumită cantitate de calciu folosit pentru neutralizarea toxicității crescute a acidului fosforic. Din acest motiv, o piatră la rinichi arată ca un depozit alb de calciu.
Unii oameni consideră excesul de calciu cauza formării pietrelor la rinichi. Greșit! Nu calciul e de vină, ci aciditatea crescută din sânge. Cea mai bună cale de a diferenția depozitele de calciu din pietrele la rinichi este testul cu urină. Depozitele de calciu se dizolvă în urină, în timp ce pietrele la rinichi nu. Pietrele la rinichi se dizolvă într-o soluție alcalină.
Apa alcalină ionizată reduce aciditatea corpului și ajută la eliminarea pietrelor la rinichi, furnizînd organismului sărurile alcaline necesare. Odată cu înaintarea în vârstă, avem tendința de a acumula în celulele noastre săruri ale acizilor metabolici, ceea ce conduce la o rigidizare celulară, chiar fără legăturile de glucoză ale moleculelor proteice. Unii nutriționiști susțin că o cauză a îmbătrânirii este acumularea de calciu în celulele noastre și promovează suplimentele cu magneziu pentru a reduce depozitele de calciu. Ca și reacții chimice, magneziul este mai slab decât calciul și nu poate scoate calciul dintr-o sare. Motivul pentru care magneziul se pare că funcționează este tocmai faptul că alcalinizează mediul intern, astfel încât sărurile acide precum fosfații și urații se dizolvă și se elimină din organism. În concluzie, deficiența de magneziu este una din cauzele formării pietrelor la rinichi.
Depozitele albicioase de pe sticle sau pahare care apar atunci când consumăm apă alcalină ionizată sunt săruri alcaline de calciu și magneziu. Aceste săruri se depun pe pereții sticlelor deoarece sticla sau plasticul recipientelor de apă este încărcată electrostatic pozitiv iar calciul anorganic din apa de la rețea, prin ionizare devine negativ. Cum plus(+) cu minus(-) se atrag, rezultatul este depunerea albicioasă de pe pahare. În plus, calciul anorganic din apa de la rețea, prin ionizare devine cu 50 % mai absorbabil de către organism. Sticlele sau recipientele de apă se curăță periodic cu oțet alimentar.
Consumul regulat de apă alcalină ionizată reduce aciditatea din organism, previne îmbolnăvirile și ajută organismul să facă față cu succes stresului din mediul înconjurător.